Testul de Evaluare Elementală a Psihopatiei

Evaluarea Elementală a Psihopatiei (EPA) este un inventar de personalitate dezvoltat pentru a măsura trăsăturile psihopate dintr-o perspectivă dimensională, bazată pe trăsături, mai degrabă decât un diagnostic categorial „prezent/absent”. A fost creat în cadrul cercetării contemporane din psihologia personalității de către Donald R. Lynam, Eric T. Gaughan, Joshua D. Miller, Drew J. Miller, Stephanie N. Mullins-Sweatt și Thomas A. Widiger, un grup de cercetători care lucrează în principal la Purdue University, University of Georgia și University of Kentucky. Lucrarea lor se încadrează într-o schimbare mai largă în psihologia clinică către înțelegerea tulburărilor de personalitate ca variante extreme ale trăsăturilor normale de personalitate mai degrabă decât condiții calitativ distincte.

EPA se bazează pe Modelul celor Cinci Factori (FFM) de personalitate, care organizează personalitatea în domenii largi precum Agreeableness, Conscientiousness, Extraversion, Neuroticism și Openness. Dezvoltatorii EPA au susținut că psihopatia poate fi conceptualizată ca o configurație specifică de expresii extreme ale trăsăturilor în cadrul acestui model. În special, psihopatia este asociată cu Agreeableness scăzut (manifestându-se ca antagonism), Conscientiousness scăzut (manifestându-se ca disinhibiție) și o combinație de frică scăzută și anxietate scăzută (reflectată în stabilitate emoțională sau dominanță fără frică), împreună cu elemente de narcisism și trăsături legate de dominanță. EPA a fost conceput pentru a operaționaliza aceste caracteristici într-un mod mai nuanțat decât scalele anterioare de psihopatie.

EPA complet conține un set mare de descriptori de trăsături care sunt organizați pe niveluri ierarhice. La cel mai înalt nivel se află patru factori largi: Antagonism, Stabilitate Emoțională, Disinhibiție și Narcisism. Fiecare dintre acești factori este subdivizat în continuare în trăsături la nivel de fațete mai specifice. De exemplu, Antagonismul include Coldness, Distrust, Manipulation, Self-Centeredness și Callousness, care împreună capturează detașarea interpersonală și exploatarea. Stabilitatea Emoțională include Unconcern, Self-Contentment și Invulnerability, reflectând anxietate scăzută și reactivitate redusă la stres. Disinhibiția include trăsături precum Urgency, Thrill-Seeking, Opposition, Disobliged behavior, Impersistence și Rashness, toate reflectând impulsivitatea și controlul comportamental slab. Narcisismul include Anger, Self-Assurance, Dominance și Arrogance, reflectând grandiozitatea și asertivitatea interpersonală.

Evaluarea a fost concepută pentru a fi compatibilă cu tehnicile moderne de evaluare a trăsăturilor de personalitate, în special cu cele care accentuează măsurarea dimensională mai degrabă decât diagnosticul categorial. În loc să trateze psihopatia ca o tulburare discretă, EPA tratează trăsăturile psihopate ca fiind distribuite continuu în populație. Acest lucru le permite cercetătorilor să studieze variația trăsăturilor atât în eșantioane clinice, cât și non-clinice, inclusiv populațiile de studenți universitar care sunt utilizate frecvent în cercetarea psihologică.

O versiune scurtată a instrumentului, cunoscută ca EPA Short Form (EPA-SF) cu 72 de itemi, a fost dezvoltată ulterior pentru a îmbunătăți eficiența păstrând în același timp structura și proprietățile psihometrice ale scalei complete. Forma scurtă păstrează aceeași structură cu patru factori și 18 trăsături de fațetă, dar utilizează mai puțini itemi per domeniu de trăsături. Această versiune este utilizată frecvent în setări de cercetare unde sarcina participanților trebuie minimizată, cum ar fi sondaje la scară largă sau studii experimentale.

Important, EPA include și caracteristici legate de validitate în versiunea sa completă, precum scalele Infrequency și Virtue, care sunt concepute pentru a detecta răspunsuri inconsistente sau răspunsuri social dezirabile. Totuși, acestea sunt de obicei omise în forma scurtă. Instrumentul este utilizat în principal în cercetare mai degrabă decât pentru diagnostic clinic, deoarece nu a fost conceput ca un instrument de diagnostic pentru tulburarea de personalitate antisocială sau clasificare forensică.

În ansamblu, EPA reprezintă un efort de a face legătura între psihologia personalității și cercetarea clinică a psihopatiei prin traducerea psihopatiei într-un set structurat de trăsături de personalitate măsurabile. Acesta reflectă o mișcare mai largă în știința psihologică către modele bazate pe trăsături ale patologiei personalității, accentuând dimensionalitatea, măsurarea empirică și integrarea cu teoria generală a personalității mai degrabă decât modele psihiatrice pur categoriale.

Origine

Evaluarea Elementală a Psihopatiei (EPA) a fost dezvoltată de o echipă colaborativă de psihologi ai personalității condusă de Donald R. Lynam la Purdue University, Joshua D. Miller și Eric T. Gaughan la University of Georgia și Thomas A. Widiger la University of Kentucky, cu contribuții suplimentare din partea lui Drew J. Miller și Stephanie N. Mullins-Sweatt (afiliați atunci cu University of North Texas și rețelele de cercetare aferente). Acești cercetători sunt bine cunoscuți în domeniul patologiei personalității pentru munca lor de integrare a psihopatiei și a altor tulburări de personalitate cu Modelul celor Cinci Factori de personalitate. Colaborarea lor a reunit expertize complementare în psihologia trăsăturilor, evaluarea clinică și teoria tulburărilor de personalitate, rezultând în EPA ca instrument de cercetare conceput pentru a măsura trăsăturile psihopate într-un cadru dimensional, bazat empiric.

Referințe

• Lynam, D. R., Gaughan, E. T., Miller, J. D., Miller, D. J., Mullins-Sweatt, S., & Widiger, T. A. (2011). Assessing the basic traits associated with psychopathy: Development and validation of the Elemental Psychopathy Assessment. Psychological Assessment, 23(1), 108–124.
• Lynam, D. R., Sherman, E. D., Samuel, D. B., Miller, J. D., Few, L. R., & Widiger, T. A. (2013). Development of a short form of the Elemental Psychopathy Assessment. Assessment, 20(6), 762–777.