Scala de Risc pentru Depresie Masculină (MDRS-22)

Scala de Risc pentru Depresie Masculină (MDRS‑22) este un instrument de auto-raportare dezvoltat de Simon Rice și colegii săi (2013) pentru a evalua riscul de depresie la bărbați, capturând atât simptome internalizante convenționale, cât și comportamente externalizante tipic masculine care pot fi subdetectate de măsurile standard de depresie. Instrumentele tradiționale, precum PHQ-9, pot trece cu vederea depresia la bărbați datorită diferențelor legate de gen în exprimarea simptomelor, inclusiv iritabilitate, consum de substanțe sau comportamente de risc.

MDRS‑22 constă din 22 de itemi, fiecare evaluat pe o scară Likert cu 8 puncte (0 = „Deloc” până la 7 = „Aproape întotdeauna”), reflectând experiențele din ultima lună. Scorurile totale variază de la 0 la 154, cu scoruri mai mari indicând un nivel mai mare de risc asociat depresiei. Scala abordează un spectru de indicatori comportamentali, emoționali și fizici asociați empiric cu depresia masculină, inclusiv reglarea emoțiilor, consumul de substanțe și alcool, iritabilitate interpersonală, plângeri somatice și implicarea în comportamente potențial riscante.

Studiile de validare demonstrează că MDRS‑22 are proprietăți psihometrice puternice, inclusiv consistență internă ridicată (Cronbach’s α >0.80–0.90), performanță fiabilă test-retest și validitate convergentă cu măsurile de depresie stabilite și indicatorii de risc suicidar. S-a demonstrat că depășește scalele tradiționale în identificarea tentativelor recente de suicid (AUC = 0.837) și stratifică eficient profilurile de risc la bărbați.

MDRS‑22 este disponibilă gratuit pentru utilizare necomercială și este potrivită pentru screening clinic, cercetare și aplicații în îngrijirea primară. O versiune scurtă, MDRS‑7, este de asemenea disponibilă pentru situații care necesită evaluare rapidă. Integrarea MDRS-22 cu măsurile convenționale de depresie poate îmbunătăți detectarea depresiei la bărbați și susține intervenția timpurie.

Depresia la bărbați reprezintă o preocupare majoră de sănătate publică, cu caracteristici epidemiologice, clinice și comportamentale unice. Datele epidemiologice indică faptul că, deși femeile raportează rate generale mai mari de depresie, bărbații au prevalență pe viață comparabilă, dar sunt mai predispuși la prezentări subdiagnosticate sau atipice. Factorii socioculturali, inclusiv normele masculine care descurajează dezvăluirea emoțională, contribuie la comportamente de căutare a ajutorului mai scăzute și pot masca simptomele depresive tradiționale precum tristețea sau plânsul.

Clinic, depresia masculină se manifestă adesea cu comportamente externalizante, care pot include iritabilitate, izbucniri de furie, asumare de riscuri, consum de substanțe și retragere socială. Plângerile somatice — precum oboseala, tulburări de somn, simptome gastrointestinale sau durere inexplicabilă — sunt de asemenea raportate frecvent și pot servi ca indicatori indirecți ai stărilor depresive. Aceste modele pot complica diagnosticul, deoarece instrumentele standard de screening pun accent în principal pe simptome internalizante și pot să nu captureze complet prezentările specifice masculine.

Cercetările indică faptul că bărbații cu depresie sunt la risc crescut pentru rezultate adverse, inclusiv afectare ocupațională, dificultăți relaționale și suicid. Ratele de suicid la bărbați sunt constant mai mari decât la femei, subliniind importanța evaluării precise și a intervenției timpurii. Dovezile sugerează că instrumentele de screening sensibile la gen, alături de măsurile convenționale, îmbunătățesc detectarea și facilitează intervențiile țintite.

Abordările de tratament pentru depresia masculină beneficiază de o combinație de intervenții farmacologice, psihoterapeutice și de stil de viață. Terapiile cognitiv-comportamentale adaptate stilurilor de coping masculine, managementul consumului de substanțe și psicoeducația privind reglarea emoțiilor sunt deosebit de eficiente. Înțelegerea dimensiunilor comportamentale și somatice ale depresiei masculine este critică pentru clinicieni, cercetători și practicieni în sănătate publică pentru a asigura identificarea timely, îngrijirea adecvată și reducerea morbidității și mortalității asociate.

Referințe

• Rice, S. M., Fallon, B. J., Aucote, H. M., & Möller‑Leimkühler, A. M. (2013). Development and preliminary validation of the male depression risk scale: Furthering the assessment of depression in men. Journal of Affective Disorders, 151(3), 950–958. https://doi.org/10.1016/j.jad.2013.08.013
• Herreen, D., Rice, S. M., Ward, L., & Zajac, I. (2022). Extending the Male Depression Risk Scale for use with older men: The effect of age on factor structure and associations with psychological distress and history of depression. Aging & Mental Health, 26(8), 1524–1532. https://doi.org/10.1080/13607863.2021.1947966
• Owsiany, M. T. (2022). Validity evidence for the Male Depression Risk Scale‑22 (MDRS‑22) in younger and older adult males (Master’s thesis). West Virginia University. https://doi.org/10.33915/etd.11617
• Herreen, D., Rice, S. M., & Zajac, I. (2022). Brief assessment of male depression in clinical care: Validation of the Male Depression Risk Scale short form in a cross‑sectional study of Australian men. BMJ Open, 12, e053650. https://doi.org/10.1136/bmjopen‑2021‑053650